A fuma un trabuc este o adevărată artă pe care doar iniţiaţii o pot pătrunde. Deoarece, într-adevăr, pentru a degusta buchetul unei ţigări de foi, fumătorul are nevoie de anumite cunoştinţe pe care însă nu le poate căpăta decât odată cu experienţa, intrucât fiecare trabuc este unic şi irepetabil, chiar şi pentru cei mai rafinaţi dintre cunoscători, a fuma un trabuc înseamnă mai degrabă a explora un univers necunoscut.
Pentru a desluşi tainele acestui univers, fumătorul are nevoie să îşi folosească din plin simţurile şi cunoştinţele. Astfel, primul contact cu trabucul este vizual. Înainte de orice, fumătorul descoperă havana, îi descoperă învelitoarea impecabilă, suprafaţa netedă, nuanţele uimitoare, tăieturile precise, capătul rotunjit. Imediat ce o atinge, exploratorul poate aprecia densitatea, flexibilitatea şi textura învelitoarei. O învelitoare lină, fără imperfecţiuni, fără crăpături şi care poate reveni uşor la forma iniţială după ce a fost presată cu degetul, oferă primele indicii ale calităţii unui trabuc. Urmează “fumatul crud”. Adică adulmecarea trabucului, mirosirea lui. Deşi buchetul se schimbă după aprindere - câteva nuanţe aromatice vor creşte în intensitate, iar altele vor scădea – fumătorul îşi poate face deja o idee referitoare la felul în care o ţigară de foi va evolua.
Coordonatele gustului pot fi distinse încă de la primele fumuri. În timpul arderii, un adevărat cunoscător va urmări aspecte precum intensitatea şi combinaţia aromelor, tăria, gradul de maturitate. Caracteristica lemnoasă ce poate sugera o aromă verde, uscată sau umedă (cu o paletă infinită de nuanţe, uneori subtile) şi notele de cacao (ce prezintă aspecte bogate şi greoaie) îl vor surprinde întotdeauna chiar şi pe cel mai rafinat fumător. Gustul unui trabuc poate fi definit ca “robust” (bogat, abundent, însă nu neapărat intens, iar în prima jumătate, rotunjită şi cu tendinţe mature, se remarcă uleiurile esenţiale) sau slab (nu neaparat lipsit de gust, întrucât poate avea o bogată paletă de arome, fără ca acestea să fie foarte puternice). De asemenea, gustul mai poate fi condimentat (gama de condimente poate varia de la dulce la picant, incluzând aromele de cedru, vanilie, cafea, ciocolată, scorţişoară, ghimbir, piper şi chimen), tern (“plictisitor”- indiferent de gust, intensitatea este foarte scăzută) sau uleios (caracteristică specifică celor mai bune producţii, dovadă a unei maturări perfecte).
Importantă în arta fumatului este şi delectarea, ce reprezintă momentul în care se face armonioasa corespondenţă între calităţile unei ţigări şi mediul în care aceasta este savurată, momentul şi atmosfera în care se petrece acest “ritual”. Fumătorul savurează frumuseţea buchetului, complexitatea, echilibrul şi durabilitatea sa.
Deci, a fuma un trabuc inseamna mult mai mult decat pur si simplu sa tragi un fum...este o experienta speciala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu