Fumatul cu stil-Narghileaua !

Narghileaua este un instrument de fumat oriental folosit în general în Orientul Mijlociu sau Africa, dar mai nou şi în Europa şi America. Originile sale se găsesc la graniţa Indiei cu Pakistanul.

Originea narghilelei este veche de peste o mie de ani şi se pierde pe tărâmurile Indiei de nord-vest la graniţa cu Pakistan. La început construcţia narghilelei era simplă, având la bază nuca de cocos şi un tub ataşat acesteia. Era folosită pentru fumatul opiului şi haşişului.

Istoria narghilelei se continuă în Imperiul Persan care cuprindea atunci Pakistanul, Afganistanul, o mare parte din Asia Mică şi câteva regiuni din nordul Africii. În această călătorie, narghileaua a căpătat savoarea dată de o specie deosebită de tutun negru iranian, cultivat şi astăzi. Acest tutun este umezit şi împachetat în capătul de ceramică deasupra căruia se aşeză direct cărbuni pentru a oferi o aromă puternică. Narghilele create în Imperiul Persan erau confecţionate manual din lemn, având diverse forme.

Narghileaua a pătruns în Imperiul Otoman acum 500 de ani şi s-a bucurat de o mare popularitate cu precădere în rândul oamenilor înstăriţi şi intelectualilor. Treptat, narghileaua clasică a suferit schimbări în formă şi în mărime, apropiindu-se de forma existentă azi. Alama şi sticla au înlocuit lemnul, iar mozaicul şi pictura au devenit elemente estetice.

O creştere în popularitate a fost cunoscută odată cu apariţia cafenelelor ca locuri de întâlnire în Imperiul Otoman, acum câteva sute de ani. Umezirea şi împachetarea tutunului au fost ridicate la rang de mare artă. Atingerea cărbunilor de către neiniţiaţi era considerată lipsă de politeţe. De aici, narghileaua s-a răspândit în lumea arabă, fiind foarte folosită şi apreciată în state ca Egipt, Maroc, Liban, Siria, Arabia Saudită, Kuwait, Emiratele Arabe Unite.

În zilele noastre, localurile unde se fumează narghilea sunt locuri de întâlnire pentru toate categoriile sociale, locuri în care se discută evenimente mondene şi politică. În Kuwait şi Arabia Saudită aceste localuri sunt frecventate doar de bărbaţi. În alte ţări musulmane narghileaua este considerată un subiect tabu.

Tutunul folosit astăzi la narghilea este o combinaţie de tutun şi un amestec făcut din miere şi fructe uscate. Fumul este filtrat prin apă rece pentru a-i oferi consistenţă. Trecutul marcat de fumatul opiului şi haşişului au adus o imagine negativă narghilelei din zilele noastre. Treptat, societatea acceptă narghileaua ca pe o pipă pentru tutun şi nu ca un mod de a fuma droguri. Popularitatea narghilelei în Statele Unite şi Europa este în continuă creştere de la introducerea sa în anii 1960, bucurându-se de o largă utilizare şi în Japonia. Narghileaua cere timp şi oferă răbdare, relaxare şi o companie placută.


Cum se prepara

Daca doriti sa folositi narghileaua doar ca obiect decorativ este usor de asamblat si nu necesita un ghid de instalare. Asamblati componentele conform imaginii de mai jos. Fixarea piciorului (6) de borcanul de sticla (1) se face printr-o garniture de cauciuc.

Folosire narghilelei pentru fumat

Umpleti borcanul (1) cu apa pana cand piciorul (6) e scufundat 2.5 cm in apa. Lasati spatiu ca aerul sa circule.

Asamblati narghileaua conform imaginii alaturate dar folosind garnituri din hartie dar si din cauciuc (garniturile se gasesc insectiunea piese deschimb). Asigurati-va ca locurile pe unde ar putea intra aer sunt stranse bine, cu exceptia locului unde se pune tutunul.

Tutunul se pune in creuzet (3). Daca nu se foloseste tutun uscat trebuie acoperit cu o folie de aluminiu.

Incingeti carbunele pana cand devine rosu. Folositi clestele (5) pentru a pune carbunele pe marginea tutunului si nu in mijlocul lui.

Acum puteti sa va relaxati si sa fumati narghileaua ca o pipa, inhaland din cand in cand. Daca nu sunteti fumator evitati sa inhalati in piept.




Ca in cazul tuturor placerilor vietii, evitati sa folositi excesiv narghileaua.

Daca doriti sa pregatiti o narghilea si nu stiti cum...urmariti pozele urmatoare si sigur veti reusi:




1. Puneti apa in sticla astfel ca tija metalica sa intre in apa 3-4cm (in cazul narghilelor de peste 50cm) sau 1-2cm (pentru narghilele mici sub 50cm)

2. Fixati coloana de fum in sticla.

3. Verificati etanseitatea. Pentru furtun stupati un capat si incercati sa suflati pe celalalt. Pentru etanseitatea narghilelei astupati cu mana creuzetul si incercati sa trageti pe furtun, daca simtit o senzatie de vid inseamna ca este etansa.

4. Fixati farfuria.

5. Apoi furtunul.

6. Pregatirea aromei: se rasfira inainte de a se pune in creuzet. E normal sa fie umeda si nu uscata ca tutunul obisnuit de tigare.

7. Se pune in creuzet fara a fi indesata. Creuzetul se umple. Nu e recomandat sa se puna multa aroma.

8-9. Creuzetul se acopera cu staniol (folie aluminiu). Apoi se gaureste cu o scobitoare. Se fac in jur de 20-30 de gauri. Nu trebuie facute largi astfel ca scrumul sa cada in gauri. SFAT: e bine sa dati o gaura in mijloc astfel incat scobitoarea sa treaca pe partea cealalta a creuzetului.

10. Se fixeaza creuzetul prin garnitura.

11. Se pun carbunii peste staniol. Carbunii au fost aprinsi inainte pe aragaz.

12. Se trage de 2-3 ori pana se aprinde aroma. Apoi veti simti un fum mai dens.

Acum puteti sa va relaxati si sa fumati narghileaua ca o pipa, inhaland din cand in cand. Daca nu sunteti fumator evitati sa inhalati in piept.


Conduita in timp ce fumati o narghilea:

1. Sa nu aprindeti niciodata tigara de la carbunele aprins de pe tutun!
2. Narghileaua nu trebuie niciodata asezata mai sus decat nivelul scaunului pe care se sta!
3. Niciodata nu pasati narghileaua direct unei alte persoane! Lasati-o jos si apoi cealalta persoana o va ridica si va fuma.
4. Folositi furtunul narghilelei cu mana dreapta! Mana stanga este considerata, de catre fumatorii de narghilea, a fi murdara.

Sugestii pentru o narghilea perfecta:

Metode pentru a mentine cat mai mult savoarea tutunului:

* puneti gheata in vasul narghilelei chiar daca puneti apa foarte rece. Aceasta face experienta mult mai fina si mai agreabila.
* incercati sa adaugati in apa suc de lamaie, portocala sau ceaiuri aromate. Vor imbunatati aroma tutunului.
* pentru o savoare mai dulce, puteti adauga vin in apa cam 5 cm din inaltimea sticlei. Acesta se numeste un fum “vesel” si chiar puteti simti gustul vinului.
* cand incepeti sa fumati narghileaua, puneti carbunele pe marginea creuzetului si apoi rotiti-l lasand centrul liber. Centrul sa fie ultimul loc pentru carbune astfel incat tutunul sa se arda de jur imprejur si la final in centru.
* cel mai bun mod de a pastra tutunul, dupa ce a fost deschis, este la rece in frigider pus intr-un vas sigilat. Acest lucru impiedica tutunul sa se usuce si sa-si piarda aroma.

Fumatul-preluare Wikipedia-istoria si alte info

Fumatul este o activitate recreaţională, în care o substanţă, cel mai des tutunul, este arsă, iar fumul este fie inhalat, fie doar gustat. Această activitate este o formă recreativă de consum neavizat de substanţe. Aceste substanţe active, precum nicotina, sunt eliberate prin combustie, ajungând astfel să fie absorbite prin intermediul organelor interne. Obiceiul se mai efectuează şi ca parte a unor ritualuri religioase sau nereligioase, pentru a conduce la înălţarea spiritului. Cea mai întâlnită metodă de a fuma este aceea prin intermediul ţigărilor, fie fabricate industrial, fie confecţionate artizanal, prin împăturirea unei cantităţi de tutun în hârtie. Dintre alte forme de fumat, se pot aminti folosirea pipei, a trabucurilor şi a narghilelei.

Fumatul este una dintre cele mai frecvente forme de abuz de substanţe folosite în scop recreaţional. Fumatul de tutun este de departe cea mai frecventă modalitate de a fuma, fiind folosită de peste un miliard de persoane, în majoritatea societăţilor umane. Fumatul de cannabis şi opiu sunt mai rar întâlnite. Majoritatea substanţelor care sunt fumate duc la dependenţă. Anumite substanţe sunt considerate ca fiind narcotice puternice, precum heroina şi cocaina, folosirea acestora fiind de obicei restrânsă la grupuri marginalizate social.

Istoria fumatului se poate dovedi de prin anii 5000 îHr, fiind prezentă în diferite culturi din întreaga lume. Tutunul a fost cultivat şi fumat pe continentul american de peste 5000 de ani, sursa de origine fiind din Anzii peruvieni şi ecuadorieni.[1] Fumatul cannabisului în India este practicat de peste 4000 de ani.[2] La început, fumatul s-a propagat în combinaţie cu ceremoniile religioase; ca ofrande aduse zeităţilor, în ritualuri de purificare, care să le permită preoţilor sau conducătorilor religioşi să se detaşeze de limpezimea minţii în scopul de a comunica cu divinitatea sau de a induce viziuni spirituale. După explorările europene din Americi, obiceiul s-a răspândit cu repeziciune în tot restul lumii. În regiuni precum India şi Africa subsahariană, s-a combinat cu obiceiurile existente de fumat (de obicei cannabis). În Europa, s-a răspândit ca un nou tip de activitate socială şi ca modalitate de consum a substanţelor farmaceutice care până în acel moment nu fusese cunoscut.

Percepţiile culturale care învăluie fumatul au variat cu timpul şi locul, de la spiritual - la păcat, de la sofisticat - la vulgar, de la plagă socială - la pericol mortal asupra sănătăţii. Doar de curând, şi numai în societăţile vestice, fumatul a început să fie privit într-o lumină negativă. Dovezile clare aduse asupra pericolelor aduse sănătăţii au condus la luarea unor măsuri impunere a unor taxe mari asupra produselor din tutun, şi la iniţierea de campanii anti-fumat, în încercarea de a opri consumul acestor substanţe. Mai multe ţări au interzis fumatul în public în majoritatea locurilor publice.

Sanatate Cum influenteaza fumatul viata adolescentului si a adultului?... Dr. Antigona Trofor medic primar, conferentiar Spitalul Clinic de Pneumologie Iasi www.pneumo-iasi.ro Numarul persoanelor care practica fumatul este in continua crestere. In lume, exista 1.2 miliarde de fumatori si, paradoxal, mai bine de 70% dintre ei traiesc in tarile in curs de dezvoltare. Si in tara noastra situatia este similara, aproape o jumatate din populatie fiind constituita din fumatori. Este drept ca fumatorii din Romania anilor 2004-2005 au mult mai multe cunostinte teoretice despre bolile cauzate de tutun, componentele fumului de tigara si metodele prin care pot opri fumatul. Dar, in egala masura, ei gasesc si mult mai multe sortimente de tigari si alte produse din tutun pe piata, precum si conditii favorabile in societate de a initia si intretine fumatul.

In ultimul deceniu s-a vorbit si s-a scris mult despre fumat, obicei adanc inradacinat in memoria umanitatii, de cateva secole bune. Tema a fost si este inca la moda, spre deosebire de epoca anterioara, cand informatiile despre tutun, tigari, fumat si tot ce inseamna acestea aveau un circuit accesibil mai mult specialistilor.

In zilele noastre, fumatorii care doresc sa afle cat mai multe despre obiceiul lor, ce riscuri ii asteapta sau unde se pot adresa pentru a renunta la fumat au la dispozitie atat publicatii, cat si alte mijloace: cabinete de consiliere antifumat, brosuri, pliante, manifestari prilejuite de zilele dedicate tabagismului, emisiuni radio-TV, chiar si site-uri unde pot gasi toate datele necesare.

Zilnic ne confruntam cu pacienti care ne solicita ajutor dupa doua-trei incercari esuate de a opri fumatul. Care sa fie explicatia? Mai intai sa ne intrebam de ce incep tinerii sa fumeze?

Abordarea adolescentilor fumatori este o problema delicata, care trebuie sa tina cont de specificul transformarilor ce caracterizeaza aceasta varsta, dar si de structura personalitatii fiecarui tanar.

Numeroase programe educationale de prevenire a fumatului la tineri au concluzionat ca varsta medie de incepere a fumatului a fost de 13,8 ani in anul 2003. Decizia de a fuma decurge dintr-un complex de factori ce includ atitudinea, normele sociale, presiunea sociala si propriile convingeri despre persoana lor.

Influenta mass-media asupra traiectoriei de fumator a unui tanar poate fi, la randul ei, determinanta. Un studiu german, care a urmarit pe o perioada de cinci ani rolul publicitatii asupra initierii fumatului la tineri, a constatat cresterea fumatului indeosebi la fete, la sfarsitul acestui interval, cu 62%! Tinerele asociau fumatul cu imaginea favorabila indusa de reclamele la anumite marci de tigarete. Totodata, proportia de fumatori curenti a ajuns de la 21,3% la 28,3% printre tinerii de ambele sexe urmariti pe timpul celor cinci ani...

O serie de alte obiceiuri nesanatoase sau comportamente negative care isi exercita influenta asupra adolescentilor pot precipita initierea fumatului. Aici se incadreaza consumul de alcool sau droguri, fumatul maternal, indeosebi in familiile monoparentale, unele tulburari psihice. Mai multi fumatori se intalnesc si printre cei care nu iau micul dejun regulat, nu fac sport si petrec mult timp in fata computerului.

Nu se poate incepe o discutie despre fumat cu tinerii, fara a le intelege motivele pentru care au decis sa apeleze la acest comportament. La acest subiect, atat specialistii, cat si tinerii raspund in consens: fumatul este initiat in relatie cu o serie de factori psihologici specifici varstei adolescentei. Tinerii doresc sa para mai maturi, sunt animati de sentimente de revolta fata de adulti. Alteori, ei aleg sa fumeze ca o reactie la tendintele din grupul lor de amici, in scopul de a-si castiga un statut "onorabil" printre acestia.

O alta explicatie din punctul de vedere al adolescentilor este curiozitatea, necesitatea de a experimenta ceva nou, de a fi la moda, de a face ceea ce fac si adultii. Reducerea tensiunii psihice in anumite stari conflictuale inerente aceleiasi varste, precum si modelul unui parinte, frate mai mare, profesor sau actor idolatrizat care este fumator sunt la fel de des invocate.

Toate aceste motivatii converg spre semnificatia falica a tigarii, pipei sau trabucului, mijloace care confera statutul de "barbat sau femeie matura", siguranta de sine. Emotiile unei intalniri importante sau ale unei probe pe care o vor trece in fata adultilor pot fi mai usor mascate prin aprinderea unei tigari. La "adapostul" fumului scos pe nari, tanarul are impresia ca este mai convingator, mai puternic...

Cel mai adesea, intre initierea fumatului si momentul in care fumatorul isi pune pentru prima oara problema renuntarii se scurg 10-20 de ani. Odata depasit momentul "primei tigari", in urmatoarele luni consumul nu depaseste 1-5 tigari/zi, fara a fi regulat, pentru ca ulterior, incet-incet, tutunul sa se insinueze printre preocuparile cotidiene, fumatul sa devina zilnic si sa se intensifice de la o luna la alta.

Care este definitia corecta a obiceiului de a fuma?

Raspunsul poate fi dat foarte usor, daca ii privim pe fumatori. La fel ca orice alta preocupare, si fumatul este un obicei. Prin "obicei" se intelege o deprindere individuala castigata prin repetarea frecventa a aceleiasi actiuni sau un mod particular de a face ceva, de a se purta, imbraca, comun unei colectivitati sau categorii de persoane, obisnuinta, invat.

A fuma inseamna a aspira, a introduce in caile respiratorii fumul de tutun din tigara, pipa, trabuc sau alte produse din tutun, sau chiar a bea tutun, conform definitiei date de Academia Romana (Institutul de Lingvistica, "Iorgu Iordan", in 1998).

Prin ce se deosebeste obiceiul de a fuma de alte obiceiuri inofensive pentru sanatate?

Chiar si la o trecere superficiala in revista a literaturii dedicate acestui subiect, se desprinde clar concluzia ca cei care fumeaza timp indelungat (mai bine de 10-20 de ani) si mult (macar un pachet de tigari, cinci trabucuri sau sase-sapte pipe, zi de zi), inhaland adanc fumul in plamani, vor trai mai putin fata de semenii lor de aceeasi varsta care nu au fumat niciodata.

In cele mai multe cazuri, ei se vor imbolnavi in a doua jumatate a vietii, de boli grave respiratorii, cardio-vasculare sau au riscul de a dezvolta cancer la plamani, laringe, vezica urinara, pancreas etc. Aceste boli se vor instala treptat, dupa ani buni de practicare a fumatului si, de cele mai multe ori, in aceasta situatie, renuntarea la fumat devine realmente imposibila doar prin propria vointa.

De ce este cu mult mai greu sa renunti la tigari decat sa incepi sa fumezi?

Potrivit opiniei unanime, principalul motiv este dependenta care se instaleaza rapid, chiar in 6 luni, ca urmare a consumului de tutun, mai ales daca initierea fumatului are loc in adolescenta.

Dependenta reprezinta o "stare psihica si/sau fizica cauzata de interactiunea intre o substanta ce intruneste caracterul unui drog si un organism viu". Aceasta stare se descrie prin "comportamente si reactii ce determina dorinta de a consuma permanent sau intermitent drogul, experimentand astfel efectele sale psihice si totodata evitand disconfortul resimtit in absenta sa".

Nicotina continuta in tigari este cea care induce dependenta tabagica, caracterizata prin: toleranta a organismului la tutun, dorinta persistenta de a fuma, incercarile repetate de renuntare la fumat soldate cu esec si necesitatea obtinerii efectului pozitiv psihoactiv.

Psihoactivitatea intretinuta de nicotina se datoreaza efectului pe care aceasta il exercita la nivelul sistemului nervos central. O data cu inhalarea fumului de tigara, fumatorul are impresia ca este mai energic, descrie o mai buna capacitate de concentrare, este mai atent si chiar mai binedispus, gratie efectului discret euforizant al nicotinei.